Ii dau ochilor cele mai frumoase privelisti ale naturii ,trec pe linga o librarie si se arata cele mai frumoase carti care alta data nu as fi crezut ca o sa la cuprind dintr-o privire ;

 ii dau inimii registrul muncii mele cu realizari dar nu le uit si pe cel care le-ar fi putut face si care vor sa vina ;sufletului ii dau

un manunchi de frunze moarte si soapte adunate intr-o noapte in vis ;

zana Speranta tace linistita sau se zbuciuma sa intre ?

Fiecare clipă are rostul ei
Chiar dacă uneori nu simți cum timpul trece,
Ți-e scrisă în destin fără să vrei
Și lasă urme adânci până să plece!
NICOLAE PANAIT

Aleea ce o stabatuse spre deal printre ierburile crescute din abundenta i se paruse in trepte.Soarele isi facea din cand in cand apariti printre nori, vantul ce adia aducea putina reacoare.Oprindu-se sa priveasca frumusetea peisajului  isi zarise umbra.Isi lasa privirea asupra ei cateva clipe. Si-a adus aminte de o imagine din copilarie cand mergea pe un drum de tara cu soarele in spate , atentia ii era conectata pe deplasarea umbrei.  Ii placea , deoarece propria umbra o facea sa para inalta, picoare impecabile si lungi.Atunci nu realizase ca acea imagine o sa o poarte in memorie, ii venise vremea sa fie activata, dar de data aceasta in imagini comaparative .Acum alta umbra din alt unghi. Atunci umbra unui copil, acum umbra unei femei  Inchise ochii,ii aparuse o alta umbra.  Nu-i zarise umbre-i chipul, nu a vrut sa intoarca capul!  Poate era o imagine dintr-un vis, sau din visul cuiva. Ele sunt, apar, ne urmaresc.Visele nu costa bani. Si lucrurile au "umbrele" lor, de indata ce te apropii prea mult , amintirile dau tarcoale si iti insufla nostalgie.                                                                               

Uitindu-ma pe geam dupa ploia de ieri seara, in zare apare un curcubeu, o frumusete!!!

Multitudinea de culori a facut sa imi imaginez ca fiecare reprezinta ceva .

R -reusite,respect, rasete,

O- oglinda sufletului,

G-ginduri bune
V-visare,voios,

A-intiala fiicei mele mari,amintiri,

I-invinsa de valurile vietii uneori,

V- viata, vointa.

Mi-as fi dorit sa se strecoare si un"M"-initiala celeilate fiice dragi, mama , miracole, mindrie, motivatie, ....si de ce nu propria-mi intiala!

Dar am gasit ....'Violet' pot sa il definesc corect "Magenta' si am ce imi doresc ....

Parfumul florilor de tei ii invadase camera. Se hotari sa faca o mica plimbare.

Placerea de a  parcurge aleea de langa casa in ambientul inegalabil al miresmei venita de la teii ii aduse un zambet.

Zambetul face minuni!!!

In mersul agale, numara copacii  incarcati cu flori si bancile plasate la umbra lor. 

Aproape toate bancile erau ocupate de persoane ce comunicau, poate isi spuneau cotidienle sau anumite lucruri ce-i legau.

Incantata de inspiratia acestei iesiri.

Spre capatul aleiei, langa o banca statea linistit un superb exempar Husky ce atagea priviri de admiratie meritate,fara sa vrea privrea fixa profilul unui domn, care sigur era stapanul cainelui. Pentru un moment nu mai reusi sa faca nici un pas, emotiile o invadase.

Credea ca are o viziune mai mult decat placuta.

Nu isi putea imagina asa o asemanare de pofil, copie la indigo cu CINEVA drag sufletului. Inchise si deschis ochii de mai multe ori mecanic, nu-i venea sa creada.

L-a privit clipe bune cu bucurie ca si cum ar admmira pe altcineva, traind placerea avuta cu drag cand l-a revazut.

Probabil ca iesiea lor era pe sfirsite.
 Domnul s-a ridicat si impreuna cu cainele au parasit aleia.Ar fi vrut sa meraga sa se aseze pe aceiasi banca, sa inchida ochii pentru avea imaginea reala si macar prin gand sa transmita bucuria ce o simtea.

Au trecut cateva zile si nu reusea sa se desprinda de acea imagine in ansamblul ei care a emotionat-o dar a si tulburat-o. 

Intamplarea a facut sa ii revada. Si-a zambit multumita si ori de cate ori il va revedea, imaginea ii va fi asociata cu tot cu CINEVA din alta parte. 

 Nu-i greu sa  indragesti si mereu sa porti in suflet o persoana fara sa ai curajul sa te intrebi de ce, sa te hranesti cu sentimentul pe care i-l nutresti, multumit sa stii ca exista!

Cand eram mica ziceam ca norii suparati, plang. 

Mereu dupa ploaie, apare soarele, totul reanvie curat si lumininos.Lacrimile-s sarata dar te elibereaza .

Ce visatoare mai eram. 

Inventam povesti.

O parte din ele le -am vizionat dar nu am mai reusit prin prisma copilariei ...nu au depins numai de mine....

Bunica imi spunea ca iubirea nu are plural, In inocenta mea de copil nu am inteles atunci pofunzimea simplitatii afisate si nici a celor spuse.

Nici acum nu stiu daca il citise pe Nichita Stanescu! 

https://www.youtube.com/watch?v=1ZgBnoKSzNw

....Ca un joc de carusel ...

Eu in mijloc . ca si cum as fi vrut sa opresc timpul .derulez fiecare trecere in care regasesc fractiuni din viata ...

cand eram copil ,

cand eram adolescenta ,

cand eram fericita ,

cand au inceput framintarile,

cand eram cu lacrimi in ochi ,

cand eram speriata de ce o sa fie "maine "si tot asa ...

Gandindu-ma ca ar fi putut sa fie mai bine sau .... dar mi-am amintit ca trebuie sa incerc

"ce-i mai greu! „

Sa fiu pozitiva "

si am zambit ,

Cred ca si stralucirea soarelui mi-a fost de ajutor dupa ce am iesit din Mitropolie unde era atata liniste de se auzea si rugaciunea spusa in gand.....

Iesind afara pe terasa casei in plina noapte, pe cerul superb stralucea luna, era inconjurata de multe stele.Se zice ca ar fi adevarat - cate stele sant pe cer tot atatea oameni fericitii-!! Stele cerului ne amintesc de lumina care straluceste. Intodeauna  e cu noi, chiar si atunci cand e intuneric. Cateodata suntem ca ele , cadem ca sa indeplinim dorintele altora.Luna  era argintie , o forma frumoasa , o alta nuanta decat cea obisnuita , privind-o ar fi zis ca este mai aproape de pamant si-ncantata si-a adus aminte de versurile:'Peste lacul din padure luna iar a rasaritmulti ar vrea pe ea s-o fureinsa multi n-au reusit.'Zorii zilei nu au spariat-o , era pe cer urmindu-si traseul stiut fara sa isi stirbesca in nici un fel din frumuseta misterioasa , mandra de admiratia primita in singuratatea ei de neatins.Traseul facut parea ca se transformase intr-un joc "de v-ati ascunselea" intre ea si padurea desfrunzita intr-un  balans cromatic de cenusiu, albastru si argiuntiu stralucitor!

https://www.youtube.com/watch?v=KNyAMcIh9z8

    Exista  un  timp in  viata  asta  pe  care  ai nevoie  sa  il  petreci  doar  cu tine , fara  nimeni  altcineva  in  preajma . Este  timpul  in  care  inveti sa te  cunosti in  acel moment , nu mai conteaza  atita  timp  cat  ne-am  facut  tandari ca sa  ne  recompunem , ne-am mintit  ca sa  descoperim  adevarul , ne-am  urit  ca  aflam  iubirea  adevarata .

 Budistii  sant  convinsi  ca  omul  este  intodeauna  altul , nascandu-se neincetat .

Stii  cum  defineste  Nichita Stanescu  omul ? "O  pata  de  sange  care  vorbeste ".......

Cat  de  frumos  este  ca  in problemele  spiritului si ale sufletului  nu  exista  carje ;nu sa ai sustinere  sa poti  inainta ..... ci sa poti oricand zambi ....nu trebuie punct de sprijin ci puterea de sine ....

Intr-o  oglinda  iti  'speli ' chipul, prividu-ti-l  pina  cind  te  accepti  sa  fii.

Sa  fii  asa  cum  ingerul  doreste  sa vezi, nemultumit,  mahnit, vesel  sau  bucuros, fiecare ipostaza are cate o trasatura  ce ne  da  de gol.... 

Rog  ingerului  meu  sa  imi trimita  starea  ce  mi-as  dori-o  cu tot, chiar  si imaginea  din  oglinda.. dar cea reala, cu un suras discret, nota unei bucurii,

Poate ca nu ma pot reflecta mereu în ochii dragi, poate că nu mi-e dat să aud mereu vorbele calde, dar le port în mine şi le regăsesc, cu siguranţa, pe toate, la ţarmul meu, aşteptandu-ma-n nemarginire, pe plaja cu nisipuri albastre ce ne-am promis-o candva, unul altuia.

 Uite, eu nu mi-s singura niciodata. Am strans in mine lanuri de azur, buchete de frumos, panze-ntregi de ţesatura din cuvinte murmurate cu talc, roşu soptit de patimi…

Singuratatea nu exista si nu trebuie sa sperie pe nimeni. Ne place sau nu, ne-am nascut, murim, ne traim sentimentele, zbuciumul, victoriile, dezamagirile, bucuriile şi esecurile, în propria intimitate. Exploziile exterioare sunt doar o farama infima a ceea ce traim în propriul adanc. Si mai apoi, singuratate nu e sa nu ai CUI sa-i daruieşti bogaţiile stranse la interior, ci să nu ai CE împarţi cu nimeni, nici macar cu tine insuţi. Nu e neaparat lipsa celor dragi, ci goliciunea minţii si a inimii.

  Mi-e dor de tine primavara ,

 mi-e dor de soare si de flori ,

 de apa ce cu zgomat s-aude,

 dintr-o fintana izvorand frumos,

 de azalee pe alei,

 de muzica de promenada. 

 Mi-e dor de un glas placut ce  puternic m-a invaluit,

 de fiece cuvant spus parea o inregistrare etena.

 Mi-e dor de tine primavara, de parca toate se opresc in loc! 

Umbra,

Cautand in raftul cu carti revazu una pe care o citise cu drag.
Replici desprinse din trairile de viata ce ascudeau secrete de suflet prezentate intr-o maniera specifica autorului unde lunga nuvela capata un final de dragoste edenica, pura si firesca in acelasi timp.
Isi aminti cum o cuprinse somnul privind un perete alb in care doar daca ar fi avut vreo imaginatie putea sa isi contureze amintirea ce ii facea placere.
Adormise, visase ca cineva ca o umbra neconturata o veghea....
Umbra din imaginea din vis fusese binevenita....era un somn indus.
Dimineata realizase ca ceva se schimbase in bine starea ei generala.
Printre gene lenese dori sa deslusesca acea umbra , de unde ar fi aparut, ii simtea prezenta mangaindu-i tamplele dandu-i senzatie de liniste.
Ar fi vrut sa intrebe cine-i, de unde vine si sa ii  multumesca pentru prezenta invaluitoare plina de mister.
Era liniste doar gindurile se luau la intrecere care sa se aseze primul. Sub o platoasa de asa-zisa modestie cu toate fricile adunate intr-o viata nu numai adapostite dar si intr-o atasare , ii era teama sa puna si alte intrebari ce o framantau dar la care si-ar fi dorit raspunsul, stia, cuvintele nu pot inbatrani, ele au o natura eterna prin faptul ca ele nu au timp.
Adormise din nou.

Acea umbra o invaluise din nou, se simtea protejata,lucru ce nu avusese parte de multa vreme..

Nicu Alifantis - Umbra - YouTube

https://www.youtube.com/watch?v=wR9w_7Vm-T0

Traseul pe linga padurea desfrunzita il facuse deseori dar nu reuse sa priveasca printre copaci, mereu credea ca padurea iarna e trista, dezgolita de culoare.
Azi descopari contrariul, frumusetea copacilor si cum se remarca mai ales platanul, nu cred ca era ratacit ci era acolo pentru al admira mereu. Frumuseatea lui era mai mut decat ulitoare. Era intr-o conjunctura viziuala favorabila ce ii scotea in evidenta conturul perfect al tulpinei si al crengilor.... facuse o anologie..

Pe tulpina lui se zarea un chip de fata frumoasa ....avea si plete ...toate erau puse in evidenta de o pasare ce nu parea a fi ratacita si speriata de goliciunea anotimpul.
Si ar parca ar spune:

 Stai! Oprese-te o clipla! Uita-te in ochii mei! Lasa-ma sa iti tin fata in palme si sa te privesc.
Asculta-ma cu atentie.
Eu nu sunt dusmanul tau.
Nu sant o prada, iar tu nu  ma vanezi. Asa am invatat.
Sa fim puternici.
Sa nu ne ascundem unii de ceilalti .
Sa ne luptam cu noi si intre noi!!! Sa luptam aratand ceia ce simtim....
Sentimentul este forma cea mai curata a adevarului.
Chiar de nu e acea dragoste pamanteana ....divinitatea sentimentului este etern!

Aleg din fisierele inimii visul cel mai drag sulfletului, ii dau pentru a nu stiu cita oara "like"si zimbesc.
Ma uit in ceasca de ceai si incep sa impletesc cele mai placute emotii .
Ca acesta cununa sa fie stralucitoare pun toate stelele din ceasca una dupa una !
Una e cea mai frumoasa, numai eu stiu de ce ......
Imi amintesc de bolta teatrului unde este si un inger in relief , pluteste la figurat printre stele ,oare a vazut cununa  mea ?

  Frumusetea statuii

  Se apropia de 'EA', isi zise in gand -O Doamne cata frumusete!- , putini cred ca au perceput raceala, tristetea, acea duiosie si mindrete ca este admirata, venerata si cred multi deja si-o inchipuiau vie in splendoara ei cu toate formele atragatoare , dar de data asta erau toate artistic modelate in asa fel ca si  farmecul numelui ce-l poarta sa trezesca si rivalitati.

Timid ii puse o mina pe superbul ei genunchi, avuse o tresarire, ii erau in minte acele cuvinte frumoase pline de pasiunea ce o trezise de propriul genunchi.... intelesese  ce insemna frumusetea lui, gandurile deja pluteau ca un planor pe superbul cer intr-un amestec de albastru si nori razleti ca intr-un tablou.... ele au zburat dar nu avea cum sa stie daca fusese primite ... simtite...

 Atenta trecand cu privirea in detaliu, ajuse si la ochi... erau pierduti parca in zare.... mindra de toata admiratia primita dar tristi ca atunci cind se lasa noaptea, si-i frig, si-i ger e mereu singura!!!!

Singur in ploaie

 Inchise ochii si simtea cum stropii de ploaie o ating ca intr-o mangaere tandra, isi imagina  umbre de culori placute care incepuse un dans, se apropiau dar in acelasi timp se departau amagindu-se de bucuria jocului. Ploaia inchipuita le facea placul. Era o ploaie de vara linistita asa ca dansul umbrelor era ca un adevarat spectacol pe un fundal sonor de neegalat! Incantata de dansul lor, intoarse capul si vazuse asfintitul printre umbre in ploaia de vara.....

Acel asfintit etern ii spunea  ca nici o zi nu e la fel, fiecare are unicitatea ei cu toate ca-s aceleasi cotidiene, aceleasi ganduri, dar mereu in alte coordonate.

Sigur, cele mai frumoase clipe le dorea prezente in minte, facuse un pariu , voia sa fie increzatoare chiar daca unele momente erau apasatoare.

Isi propuse ca zimbetul de pe chip sa fie o stare de emotie.

O emotie de bucurie si in afara viselor .

https://www.youtube.com/watch?v=1ZgBnoKSzNw

Rapsodie de  toamna 

  Mergea agale prin padurea deasa, soarele ce stralucea patrudea  printre crengile copacilor ca niste sageti de lumina frumos nuantate de culorile frunzelor de toamna....da, e  toamna cea romantica!
Dorea sa cuprinda dintr-o singura privire toti copacii in asa fel sa-l vada pe cel la tulpina caruia voia sa se aseze sa-l simta ca i se potriveste.
Il voia pe acela ce ar fi incercat  sa ii perceapa toate gindurile ce o apasa,o framinta, nu sa-l impovareze ci sa o asculte si freamatul frunzelor sa ii raspunda printr-un fosnet in bataia vintului.
Privi atenta ....era in fata ei, aproape dar totusi departe, reusi sa se apropie de el, fosnetul frunzelor parca i-ar fi spus :sint aici, astept sa te apropii, vorbeste-mi, sint ascultator si chiar de nu esti linga mine mereu, voi incerca sa iti transmit toata energia de care ai nevoie spre a merge mai departe!
 Apropierea parea sa fie plina de emotie,nu ar fi vrut sa creada ca ar disparea la un moment dat, incercind prin puterea gindului sa transmita dorinta de a fi mereu "acolo", mereu ca un suport ce greu il gasesti...
Linistea ce domnea facea sa se auda pasii pe frunzisul ce acoperea pamintul.
Ajunsa aproape il privi in splendoarea lui , doar citeva crengi se erau aplecate, restul aveau  traiectoria spre cerul frumos de unde s-ar fi observat frumusetea si puterea.....de  parca ar spune si sa sublinieze o siminitudine .....dar nu zise nimic si lasa gindurile sa zboare ...doar asa vor reusi sa se inteleaga  ..  

La o cafea cu aroma de 'vis"


O femeie tanara care incearca sa scape de rutina propriei vieti, fugind de  toti pentru a se retrage in Parisul cafenelelor obscure si al boemilor plictisiti. Dar pe cat este de cuceritor acest Paris al umbrelor, pe atat de usor poti sa te pierzi in el.
Este o poveste despre memorie si cautare: toate cele patru relatari incearca sa reconstruiasca,  viata mereu incompleta a lui femeii  iar autoare da savoare intamplarile cu propria aroma a cefelei servita dupa un ritual de infrumusetare zilnica.

 "Veni iar dimineata, se simtea mai " fresh' , isi pregatise cafeaua cu aceiasi placere ce ii ofera aroma ei,alesese ceasca in nuanta de alb- albastru, poate nu intamplator , o lasa sa se 'aseze' in asa fel sa ii simta mai bine licoarea ....terminase aranjatul inevitabil in oglinda si isi ocorda un timp acestui tabiet obisnuit.
 Caimacul cafelei era intr-o imagine care parea neclara... incepuse sa capete contur in 'negrul' continutului...da, 'noaprea e negra' dar visele pot fi de nuante diferite...depinde de vis.
 Vis, visare, visand!
Clar ca in visul ei se intimplase ceva, acel ceva ce incerca sa ii dea bucuria ca facuse pe cineva sa viseze, de vorba frumoasa si blinda spunind o poveste, de atingerile suave ce reusise sa scoata zambete pe chipul cuiva , nu; nu inchipuit....si nu unui model creaiat, ci cuiva 'real" dar prin imaginea din vis!
Voia sa estompeze trairea, nu reusi, sorbi prima inghititura..... ...        
Ar fi dorit sa imbine gustul amarui de cafea cu un "frech chocolates' doar pe jumatate, cealalta jumatate fusese deja savurata....inchise ochii si isi imagina cum degetele mangae tandru si provocator ca intr-un perpetuum....umarul,gitul ...cobori pe pieptul mai mult decat incitant in asa fel ca toti "senzorii" sa fie conectati starii de plutire...sarutul daruit era mai mult decat o duzina de "spini de gheata"intr-o avalansa ca o ploaie de vara....in care inchizi ochii doar pe jumatate in asa fel sa se simta cum cade fiecare strop  pe ploape dar sa poti urmari traiectoria...
Isi aminti de 'jocul" sagalnic al picioarelor care fara nici o 'comanda' anume si fara sa faca piruete ci din contra se imbinau cu formele ce le simtea, intr-o miscare mingietoare spre un rasfat al senzualitatii...                                                       
Sagalnic sorbi din nou din fermecata licoare ...ramase un strop pe buza care obraznic se prelinse spre san...
Urmari zambind cum picatura de cafea isi vede de 'drumul 'ei spre san care in proprii ochi il vedea mai format, mai provocator demn de priveliste....
Aprinse o tigara...privea cum fumul subtire se inalta la inceput singur intr-un fir apoi curentrul venit de la geam il imprasiase in doua forme ce se apropiau dar se departau intr-un ritm de ele stiute de parca isi doreau sa asculte"bataile inimii'.....
Isi aminti de umbrele date de o luminare intr-un colt de camera unde dansul lor facea sa poata fi auzite doar bataile inimii intr-o armonie cu mangierile tandre, suave... pline de pasiune!!
...Zburand printre ganduri uitase de cafeaua cu 'aroma de vis'..... dar la urmatoarea inghititura isi daduse seama ca e magica ... poate o sa isi continue in propria imaginatie visul, poate la o alta cafea, intr-o alta dimineata unde doar un singur 'nor' o sa  incerce  "jocul" in jurul soarelui de  parca ar  spuse ... stiu si eu sa visez, stiu si eu fiu fericit dar .... nu o sa spun nimic ... pastrez totul pentru mine ...asa ...singuratic.... dar cu mult farmec ce creia invidie!!!!"

    Armonii de primavara

     Ii placeau florile de camp,flori de primavara iesite razlet, unele din ele erau gasite in locuri care daca ar fi fost redate in tablouri ar fi fost admirate in eternitate...
Facea buchete din ele si deseori fiecare reprezenta cate ceva, cele marunte - bucuriile zilnice, cele mari evenimente care si-ar dori sa se intimple firesc in viata.
Vedea lumea in frumusetea florilor.Paleta de culori ii incantau ochii, ei sant cei care tradeza admiratia , iubirea...
Fetita cu ochii senini ca cerul de vara, poate nu erau albastri dar avea rochita rosie, un rosu de rivaliza si"lady in red' care emana numai zambete si bucurii.
Ochii se oglindeau in lacul de la marginea padurii, petalele florilor duse de vant pe apa faceau diverse forme.Se aseza intr-un colt umbrit si incepu sa isi imagineze...Incepuse cu jocurile copilariei, micul ei orizont flori, padure ,lac... facuse ca gindurile sa zboare spre maturitate.
Isi dorea implinirea viselor, sa aiba asteptari si sa invanga temerile!

   

  

Emotii..

Privi asfintiul era fascinata de frumusetea perfectei imbinari dintre pamint si cer; acel cer ce parea o pata imensa de foc. Da, ar fi anuntat sfirsitul unei zile cu toata agitatia, framintarile si bucurile marunte, de parca ar fi zis ca sint date peste 'deal', intensitatea soarelui care se micsoreaza cu trecerea clipelor ii facea cu 'ochiul' sagalnic lasindu-i mesaj de revedere.                                                                                                         Privind  peste umar voia sa spuna ca vor fi si alte lucruri placute ce vor aparea in locul lui pina la urmatoarea reintilnire. Un nor sagalnic facuse sa estompeze din stralucire dar conturul lui era evident. Incet, incet  lumina slabea din intensitate pina cind se pierduse in univers...                                                                   Cuprinsa de un fior al nostalgiei clipei trecute reusi sa zimbesca parca mai increzatoare, pe cer aparuse  craiul nou cu un contur si o eleganta specifica alungind norii numai sa se faca vazut si dorind sa transmita ca nimic nu-i pierdut , totul are o continuitate firesca  .......                                                         

  Emotiile erau evidente,  privea imaginea lui superba imbinata cu tot ansamblu placut in care  zimbetul si bucuria erau "la ele acasa"....cuvintele nu isi gaseau rostul, doar starea de plutire in care doar gandurile erau intr-un dans fara ritm .