Traseul pe linga padurea desfrunzita il facuse deseori dar nu reuse sa priveasca printre copaci, mereu credea ca padurea iarna e trista, dezgolita de culoare.
Azi descopari contrariul, frumusetea copacilor si cum se remarca mai ales platanul, nu cred ca era ratacit ci era acolo pentru al admira mereu. Frumuseatea lui era mai mut decat ulitoare. Era intr-o conjunctura viziuala favorabila ce ii scotea in evidenta conturul perfect al tulpinei si al crengilor.... facuse o anologie..

Pe tulpina lui se zarea un chip de fata frumoasa ....avea si plete ...toate erau puse in evidenta de o pasare ce nu parea a fi ratacita si speriata de goliciunea anotimpul.
Si ar parca ar spune:

 Stai! Oprese-te o clipla! Uita-te in ochii mei! Lasa-ma sa iti tin fata in palme si sa te privesc.
Asculta-ma cu atentie.
Eu nu sunt dusmanul tau.
Nu sant o prada, iar tu nu  ma vanezi. Asa am invatat.
Sa fim puternici.
Sa nu ne ascundem unii de ceilalti .
Sa ne luptam cu noi si intre noi!!! Sa luptam aratand ceia ce simtim....
Sentimentul este forma cea mai curata a adevarului.
Chiar de nu e acea dragoste pamanteana ....divinitatea sentimentului este etern!