Frumusetea statuii

  Se apropia de 'EA', isi zise in gand -O Doamne cata frumusete!- , putini cred ca au perceput raceala, tristetea, acea duiosie si mindrete ca este admirata, venerata si cred multi deja si-o inchipuiau vie in splendoara ei cu toate formele atragatoare , dar de data asta erau toate artistic modelate in asa fel ca si  farmecul numelui ce-l poarta sa trezesca si rivalitati.

Timid ii puse o mina pe superbul ei genunchi, avuse o tresarire, ii erau in minte acele cuvinte frumoase pline de pasiunea ce o trezise de propriul genunchi.... intelesese  ce insemna frumusetea lui, gandurile deja pluteau ca un planor pe superbul cer intr-un amestec de albastru si nori razleti ca intr-un tablou.... ele au zburat dar nu avea cum sa stie daca fusese primite ... simtite...

 Atenta trecand cu privirea in detaliu, ajuse si la ochi... erau pierduti parca in zare.... mindra de toata admiratia primita dar tristi ca atunci cind se lasa noaptea, si-i frig, si-i ger e mereu singura!!!!

Singur in ploaie

 Inchise ochii si simtea cum stropii de ploaie o ating ca intr-o mangaere tandra, isi imagina  umbre de culori placute care incepuse un dans, se apropiau dar in acelasi timp se departau amagindu-se de bucuria jocului. Ploaia inchipuita le facea placul. Era o ploaie de vara linistita asa ca dansul umbrelor era ca un adevarat spectacol pe un fundal sonor de neegalat! Incantata de dansul lor, intoarse capul si vazuse asfintitul printre umbre in ploaia de vara.....

Acel asfintit etern ii spunea  ca nici o zi nu e la fel, fiecare are unicitatea ei cu toate ca-s aceleasi cotidiene, aceleasi ganduri, dar mereu in alte coordonate.

Sigur, cele mai frumoase clipe le dorea prezente in minte, facuse un pariu , voia sa fie increzatoare chiar daca unele momente erau apasatoare.

Isi propuse ca zimbetul de pe chip sa fie o stare de emotie.

O emotie de bucurie si in afara viselor .

https://www.youtube.com/watch?v=1ZgBnoKSzNw

Rapsodie de  toamna 

  Mergea agale prin padurea deasa, soarele ce stralucea patrudea  printre crengile copacilor ca niste sageti de lumina frumos nuantate de culorile frunzelor de toamna....da, e  toamna cea romantica!
Dorea sa cuprinda dintr-o singura privire toti copacii in asa fel sa-l vada pe cel la tulpina caruia voia sa se aseze sa-l simta ca i se potriveste.
Il voia pe acela ce ar fi incercat  sa ii perceapa toate gindurile ce o apasa,o framinta, nu sa-l impovareze ci sa o asculte si freamatul frunzelor sa ii raspunda printr-un fosnet in bataia vintului.
Privi atenta ....era in fata ei, aproape dar totusi departe, reusi sa se apropie de el, fosnetul frunzelor parca i-ar fi spus :sint aici, astept sa te apropii, vorbeste-mi, sint ascultator si chiar de nu esti linga mine mereu, voi incerca sa iti transmit toata energia de care ai nevoie spre a merge mai departe!
 Apropierea parea sa fie plina de emotie,nu ar fi vrut sa creada ca ar disparea la un moment dat, incercind prin puterea gindului sa transmita dorinta de a fi mereu "acolo", mereu ca un suport ce greu il gasesti...
Linistea ce domnea facea sa se auda pasii pe frunzisul ce acoperea pamintul.
Ajunsa aproape il privi in splendoarea lui , doar citeva crengi se erau aplecate, restul aveau  traiectoria spre cerul frumos de unde s-ar fi observat frumusetea si puterea.....de  parca ar spune si sa sublinieze o siminitudine .....dar nu zise nimic si lasa gindurile sa zboare ...doar asa vor reusi sa se inteleaga  ..  

La o cafea cu aroma de 'vis"


O femeie tanara care incearca sa scape de rutina propriei vieti, fugind de  toti pentru a se retrage in Parisul cafenelelor obscure si al boemilor plictisiti. Dar pe cat este de cuceritor acest Paris al umbrelor, pe atat de usor poti sa te pierzi in el.
Este o poveste despre memorie si cautare: toate cele patru relatari incearca sa reconstruiasca,  viata mereu incompleta a lui femeii  iar autoare da savoare intamplarile cu propria aroma a cefelei servita dupa un ritual de infrumusetare zilnica.

 "Veni iar dimineata, se simtea mai " fresh' , isi pregatise cafeaua cu aceiasi placere ce ii ofera aroma ei,alesese ceasca in nuanta de alb- albastru, poate nu intamplator , o lasa sa se 'aseze' in asa fel sa ii simta mai bine licoarea ....terminase aranjatul inevitabil in oglinda si isi ocorda un timp acestui tabiet obisnuit.
 Caimacul cafelei era intr-o imagine care parea neclara... incepuse sa capete contur in 'negrul' continutului...da, 'noaprea e negra' dar visele pot fi de nuante diferite...depinde de vis.
 Vis, visare, visand!
Clar ca in visul ei se intimplase ceva, acel ceva ce incerca sa ii dea bucuria ca facuse pe cineva sa viseze, de vorba frumoasa si blinda spunind o poveste, de atingerile suave ce reusise sa scoata zambete pe chipul cuiva , nu; nu inchipuit....si nu unui model creaiat, ci cuiva 'real" dar prin imaginea din vis!
Voia sa estompeze trairea, nu reusi, sorbi prima inghititura..... ...        
Ar fi dorit sa imbine gustul amarui de cafea cu un "frech chocolates' doar pe jumatate, cealalta jumatate fusese deja savurata....inchise ochii si isi imagina cum degetele mangae tandru si provocator ca intr-un perpetuum....umarul,gitul ...cobori pe pieptul mai mult decat incitant in asa fel ca toti "senzorii" sa fie conectati starii de plutire...sarutul daruit era mai mult decat o duzina de "spini de gheata"intr-o avalansa ca o ploaie de vara....in care inchizi ochii doar pe jumatate in asa fel sa se simta cum cade fiecare strop  pe ploape dar sa poti urmari traiectoria...
Isi aminti de 'jocul" sagalnic al picioarelor care fara nici o 'comanda' anume si fara sa faca piruete ci din contra se imbinau cu formele ce le simtea, intr-o miscare mingietoare spre un rasfat al senzualitatii...                                                       
Sagalnic sorbi din nou din fermecata licoare ...ramase un strop pe buza care obraznic se prelinse spre san...
Urmari zambind cum picatura de cafea isi vede de 'drumul 'ei spre san care in proprii ochi il vedea mai format, mai provocator demn de priveliste....
Aprinse o tigara...privea cum fumul subtire se inalta la inceput singur intr-un fir apoi curentrul venit de la geam il imprasiase in doua forme ce se apropiau dar se departau intr-un ritm de ele stiute de parca isi doreau sa asculte"bataile inimii'.....
Isi aminti de umbrele date de o luminare intr-un colt de camera unde dansul lor facea sa poata fi auzite doar bataile inimii intr-o armonie cu mangierile tandre, suave... pline de pasiune!!
...Zburand printre ganduri uitase de cafeaua cu 'aroma de vis'..... dar la urmatoarea inghititura isi daduse seama ca e magica ... poate o sa isi continue in propria imaginatie visul, poate la o alta cafea, intr-o alta dimineata unde doar un singur 'nor' o sa  incerce  "jocul" in jurul soarelui de  parca ar  spuse ... stiu si eu sa visez, stiu si eu fiu fericit dar .... nu o sa spun nimic ... pastrez totul pentru mine ...asa ...singuratic.... dar cu mult farmec ce creia invidie!!!!"