Exista un timp in viata asta pe care ai nevoie sa il petreci doar cu tine , fara nimeni altcineva in preajma . Este timpul in care inveti sa te cunosti in acel moment , nu mai conteaza atita timp cat ne-am facut tandari ca sa ne recompunem , ne-am mintit ca sa descoperim adevarul , ne-am urit ca aflam iubirea adevarata .
Budistii sant convinsi ca omul este intodeauna altul , nascandu-se neincetat .
Stii cum defineste Nichita Stanescu omul ? "O pata de sange care vorbeste ".......
Cat de frumos este ca in problemele spiritului si ale sufletului nu exista carje ;nu sa ai sustinere sa poti inainta ..... ci sa poti oricand zambi ....nu trebuie punct de sprijin ci puterea de sine ....
Intr-o oglinda iti 'speli ' chipul, prividu-ti-l pina cind te accepti sa fii.
Sa fii asa cum ingerul doreste sa vezi, nemultumit, mahnit, vesel sau bucuros, fiecare ipostaza are cate o trasatura ce ne da de gol....
Rog ingerului meu sa imi trimita starea ce mi-as dori-o cu tot, chiar si imaginea din oglinda.. dar cea reala, cu un suras discret, nota unei bucurii,
Poate ca nu ma pot reflecta mereu în ochii dragi, poate că nu mi-e dat să aud mereu vorbele calde, dar le port în mine şi le regăsesc, cu siguranţa, pe toate, la ţarmul meu, aşteptandu-ma-n nemarginire, pe plaja cu nisipuri albastre ce ne-am promis-o candva, unul altuia.
Uite, eu nu mi-s singura niciodata. Am strans in mine lanuri de azur, buchete de frumos, panze-ntregi de ţesatura din cuvinte murmurate cu talc, roşu soptit de patimi…
Singuratatea nu exista si nu trebuie sa sperie pe nimeni. Ne place sau nu, ne-am nascut, murim, ne traim sentimentele, zbuciumul, victoriile, dezamagirile, bucuriile şi esecurile, în propria intimitate. Exploziile exterioare sunt doar o farama infima a ceea ce traim în propriul adanc. Si mai apoi, singuratate nu e sa nu ai CUI sa-i daruieşti bogaţiile stranse la interior, ci să nu ai CE împarţi cu nimeni, nici macar cu tine insuţi. Nu e neaparat lipsa celor dragi, ci goliciunea minţii si a inimii.
