Iesind afara pe terasa casei in plina noapte, pe cerul superb stralucea luna, era inconjurata de multe stele.Se zice ca ar fi adevarat - cate stele sant pe cer tot atatea oameni fericitii-!! Stele cerului ne amintesc de lumina care straluceste. Intodeauna e cu noi, chiar si atunci cand e intuneric. Cateodata suntem ca ele , cadem ca sa indeplinim dorintele altora.Luna era argintie , o forma frumoasa , o alta nuanta decat cea obisnuita , privind-o ar fi zis ca este mai aproape de pamant si-ncantata si-a adus aminte de versurile:'Peste lacul din padure luna iar a rasaritmulti ar vrea pe ea s-o fureinsa multi n-au reusit.'Zorii zilei nu au spariat-o , era pe cer urmindu-si traseul stiut fara sa isi stirbesca in nici un fel din frumuseta misterioasa , mandra de admiratia primita in singuratatea ei de neatins.Traseul facut parea ca se transformase intr-un joc "de v-ati ascunselea" intre ea si padurea desfrunzita intr-un balans cromatic de cenusiu, albastru si argiuntiu stralucitor!
