Singur in ploaie

 Inchise ochii si simtea cum stropii de ploaie o ating ca intr-o mangaere tandra, isi imagina  umbre de culori placute care incepuse un dans, se apropiau dar in acelasi timp se departau amagindu-se de bucuria jocului. Ploaia inchipuita le facea placul. Era o ploaie de vara linistita asa ca dansul umbrelor era ca un adevarat spectacol pe un fundal sonor de neegalat! Incantata de dansul lor, intoarse capul si vazuse asfintitul printre umbre in ploaia de vara.....

Acel asfintit etern ii spunea  ca nici o zi nu e la fel, fiecare are unicitatea ei cu toate ca-s aceleasi cotidiene, aceleasi ganduri, dar mereu in alte coordonate.

Sigur, cele mai frumoase clipe le dorea prezente in minte, facuse un pariu , voia sa fie increzatoare chiar daca unele momente erau apasatoare.

Isi propuse ca zimbetul de pe chip sa fie o stare de emotie.

O emotie de bucurie si in afara viselor .

https://www.youtube.com/watch?v=1ZgBnoKSzNw