Mergea agale prin padurea deasa, soarele ce stralucea patrudea printre crengile copacilor ca niste sageti de lumina frumos nuantate de culorile frunzelor de toamna....da, e toamna cea romantica!
Dorea sa cuprinda dintr-o singura privire toti copacii in asa fel sa-l vada pe cel la tulpina caruia voia sa se aseze sa-l simta ca i se potriveste.
Il voia pe acela ce ar fi incercat sa ii perceapa toate gindurile ce o apasa,o framinta, nu sa-l impovareze ci sa o asculte si freamatul frunzelor sa ii raspunda printr-un fosnet in bataia vintului.
Privi atenta ....era in fata ei, aproape dar totusi departe, reusi sa se apropie de el, fosnetul frunzelor parca i-ar fi spus :sint aici, astept sa te apropii, vorbeste-mi, sint ascultator si chiar de nu esti linga mine mereu, voi incerca sa iti transmit toata energia de care ai nevoie spre a merge mai departe!
Apropierea parea sa fie plina de emotie,nu ar fi vrut sa creada ca ar disparea la un moment dat, incercind prin puterea gindului sa transmita dorinta de a fi mereu "acolo", mereu ca un suport ce greu il gasesti...
Linistea ce domnea facea sa se auda pasii pe frunzisul ce acoperea pamintul.
Ajunsa aproape il privi in splendoarea lui , doar citeva crengi se erau aplecate, restul aveau traiectoria spre cerul frumos de unde s-ar fi observat frumusetea si puterea.....de parca ar spune si sa sublinieze o siminitudine .....dar nu zise nimic si lasa gindurile sa zboare ...doar asa vor reusi sa se inteleaga ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu