Fiecare clipă are rostul ei
Chiar dacă uneori nu simți cum timpul trece,
Ți-e scrisă în destin fără să vrei
Și lasă urme adânci până să plece!
NICOLAE PANAIT

Aleea ce o stabatuse spre deal printre ierburile crescute din abundenta i se paruse in trepte.Soarele isi facea din cand in cand apariti printre nori, vantul ce adia aducea putina reacoare.Oprindu-se sa priveasca frumusetea peisajului  isi zarise umbra.Isi lasa privirea asupra ei cateva clipe. Si-a adus aminte de o imagine din copilarie cand mergea pe un drum de tara cu soarele in spate , atentia ii era conectata pe deplasarea umbrei.  Ii placea , deoarece propria umbra o facea sa para inalta, picoare impecabile si lungi.Atunci nu realizase ca acea imagine o sa o poarte in memorie, ii venise vremea sa fie activata, dar de data aceasta in imagini comaparative .Acum alta umbra din alt unghi. Atunci umbra unui copil, acum umbra unei femei  Inchise ochii,ii aparuse o alta umbra.  Nu-i zarise umbre-i chipul, nu a vrut sa intoarca capul!  Poate era o imagine dintr-un vis, sau din visul cuiva. Ele sunt, apar, ne urmaresc.Visele nu costa bani. Si lucrurile au "umbrele" lor, de indata ce te apropii prea mult , amintirile dau tarcoale si iti insufla nostalgie.