Emotii..

Privi asfintiul era fascinata de frumusetea perfectei imbinari dintre pamint si cer; acel cer ce parea o pata imensa de foc. Da, ar fi anuntat sfirsitul unei zile cu toata agitatia, framintarile si bucurile marunte, de parca ar fi zis ca sint date peste 'deal', intensitatea soarelui care se micsoreaza cu trecerea clipelor ii facea cu 'ochiul' sagalnic lasindu-i mesaj de revedere.                                                                                                         Privind  peste umar voia sa spuna ca vor fi si alte lucruri placute ce vor aparea in locul lui pina la urmatoarea reintilnire. Un nor sagalnic facuse sa estompeze din stralucire dar conturul lui era evident. Incet, incet  lumina slabea din intensitate pina cind se pierduse in univers...                                                                   Cuprinsa de un fior al nostalgiei clipei trecute reusi sa zimbesca parca mai increzatoare, pe cer aparuse  craiul nou cu un contur si o eleganta specifica alungind norii numai sa se faca vazut si dorind sa transmita ca nimic nu-i pierdut , totul are o continuitate firesca  .......                                                         

  Emotiile erau evidente,  privea imaginea lui superba imbinata cu tot ansamblu placut in care  zimbetul si bucuria erau "la ele acasa"....cuvintele nu isi gaseau rostul, doar starea de plutire in care doar gandurile erau intr-un dans fara ritm .