Cand eram mica ziceam ca norii suparati, plang.
Mereu dupa ploaie, apare soarele, totul reanvie curat si lumininos.Lacrimile-s sarata dar te elibereaza .
Ce visatoare mai eram.
Inventam povesti.
O parte din ele le -am vizionat dar nu am mai reusit prin prisma copilariei ...nu au depins numai de mine....
Bunica imi spunea ca iubirea nu are plural, In inocenta mea de copil nu am inteles atunci pofunzimea simplitatii afisate si nici a celor spuse.
Nici acum nu stiu daca il citise pe Nichita Stanescu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu