joi, 14 iulie 2016

Fiecare clipă are rostul ei
Chiar dacă uneori nu simți cum timpul trece,
Ți-e scrisă în destin fără să vrei
Și lasă urme adânci până să plece!
NICOLAE PANAIT




Aleea ce o stabatuse spre deal printre ierburile crescute din abundenta i se paruse in trepte.Soarele isi facea din cand in cand apariti printre nori, vantul ce adia aducea putina reacoare.Oprindu-se sa priveasca frumusetea peisajului  isi zarise umbra.Isi lasa privirea asupra ei cateva clipe. Si-a adus aminte de o imagine din copilarie cand mergea pe un drum de tara cu soarele in spate , atentia ii era conectata pe deplasarea umbrei.  Ii placea , deoarece propria umbra o facea sa para inalta, picoare impecabile si lungi.Atunci nu realizase ca acea imagine o sa o poarte in memorie, ii venise vremea sa fie activata, dar de data aceasta in imagini comaparative .Acum alta umbra din alt unghi. Atunci umbra unui copil, acum umbra unei femei  Inchise ochii,ii aparuse o alta umbra.  Nu-i zarise umbre-i chipul, nu a vrut sa intoarca capul!  Poate era o imagine dintr-un vis, sau din visul cuiva. Ele sunt, apar, ne urmaresc.Visele nu costa bani. Si lucrurile au "umbrele" lor, de indata ce te apropii prea mult , amintirile dau tarcoale si iti insufla nostalgie.                                                                               

marți, 28 iunie 2016

Uitindu-ma pe geam dupa ploia de ieri seara, in zare apare un curcubeu, o frumusete!!!
Multitudinea de culori a facut sa imi imaginez ca fiecare reprezinta ceva .
R -reusite,respect, rasete,
O- oglinda sufletului,
G-ginduri bune
V-visare,voios,
A-intiala fiicei mele mari,amintiri,
I-invinsa de valurile vietii uneori,
V- viata, vointa.
Mi-as fi dorit sa se strecoare si un"M"-initiala celeilate fiice dragi, mama , miracole, mindrie, motivatie, ....si de ce nu propria-mi intiala!
Dar am gasit ....'Violet' pot sa il definesc corect "Magenta' si am ce imi doresc ....



Parfumul florilor de tei ii invadase camera. Se hotari sa faca o mica plimbare.
Placerea de a  parcurge aleea de langa casa in ambientul inegalabil al miresmei venita de la teii ii aduse un zambet.
Zambetul face minuni!!!
In mersul agale, numara copacii  incarcati cu flori si bancile plasate la umbra lor. 
Aproape toate bancile erau ocupate de persoane ce comunicau, poate isi spuneau cotidienle sau anumite lucruri ce-i legau.
Incantata de inspiratia acestei iesiri.
Spre capatul aleiei, langa o banca statea linistit un superb exempar Husky ce atagea priviri de admiratie meritate,fara sa vrea privrea fixa profilul unui domn, care sigur era stapanul cainelui. Pentru un moment nu mai reusi sa faca nici un pas, emotiile o invadase.
Credea ca are o viziune mai mult decat placuta.
Nu isi putea imagina asa o asemanare de pofil, copie la indigo cu CINEVA drag sufletului. Inchise si deschis ochii de mai multe ori mecanic, nu-i venea sa creada.
L-a privit clipe bune cu bucurie ca si cum ar admmira pe altcineva, traind placerea avuta cu drag cand l-a revazut.
Probabil ca iesiea lor era pe sfirsite.
 Domnul s-a ridicat si impreuna cu cainele au parasit aleia.Ar fi vrut sa meraga sa se aseze pe aceiasi banca, sa inchida ochii pentru avea imaginea reala si macar prin gand sa transmita bucuria ce o simtea.
Au trecut cateva zile si nu reusea sa se desprinda de acea imagine in ansamblul ei care a emotionat-o dar a si tulburat-o. 
Intamplarea a facut sa ii revada. Si-a zambit multumita si ori de cate ori il va revedea, imaginea ii va fi asociata cu tot cu CINEVA din alta parte. 
 Nu-i greu sa  indragesti si mereu sa porti in suflet o persoana fara sa ai curajul sa te intrebi de ce, sa te hranesti cu sentimentul pe care i-l nutresti, multumit sa stii ca exista!

vineri, 10 iunie 2016


Cand eram mica ziceam ca norii suparati, plang. 
Mereu dupa ploaie, apare soarele, totul reanvie curat si lumininos.Lacrimile-s sarata dar te elibereaza .
Ce visatoare mai eram. 
Inventam povesti.
O parte din ele le -am vizionat dar nu am mai reusit prin prisma copilariei ...nu au depins numai de mine....
Bunica imi spunea ca iubirea nu are plural, In inocenta mea de copil nu am inteles atunci pofunzimea simplitatii afisate si nici a celor spuse.
Nici acum nu stiu daca il citise pe Nichita Stanescu! 

joi, 19 mai 2016

....Ca un joc de carusel ...
Eu in mijloc . ca si cum as fi vrut sa opresc timpul .derulez fiecare trecere in care regasesc fractiuni din viata ...
cand eram copil ,
cand eram adolescenta ,
cand eram fericita ,
cand au inceput framintarile,
cand eram cu lacrimi in ochi ,
cand eram speriata de ce o sa fie "maine "si tot asa ...
Gandindu-ma ca ar fi putut sa fie mai bine sau .... dar mi-am amintit ca trebuie sa incerc
"ce-i mai greu! „
Sa fiu pozitiva "
si am zambit ,
Cred ca si stralucirea soarelui mi-a fost de ajutor dupa ce am iesit din Mitropolie unde era atata liniste de se auzea si rugaciunea spusa in gand.....

sâmbătă, 12 martie 2016



Iesind afara pe terasa casei in plina noapte, pe cerul superb stralucea luna, era inconjurata de multe stele.Se zice ca ar fi adevarat - cate stele sant pe cer tot atatea oameni fericitii-!! Stele cerului ne amintesc de lumina care straluceste. Intodeauna  e cu noi, chiar si atunci cand e intuneric. Cateodata suntem ca ele , cadem ca sa indeplinim dorintele altora.Luna  era argintie , o forma frumoasa , o alta nuanta decat cea obisnuita , privind-o ar fi zis ca este mai aproape de pamant si-ncantata si-a adus aminte de versurile:'Peste lacul din padure luna iar a rasaritmulti ar vrea pe ea s-o fureinsa multi n-au reusit.'Zorii zilei nu au spariat-o , era pe cer urmindu-si traseul stiut fara sa isi stirbesca in nici un fel din frumuseta misterioasa , mandra de admiratia primita in singuratatea ei de neatins.Traseul facut parea ca se transformase intr-un joc "de v-ati ascunselea" intre ea si padurea desfrunzita intr-un  balans cromatic de cenusiu, albastru si argiuntiu stralucitor!

https://www.youtube.com/watch?v=KNyAMcIh9z8

sâmbătă, 20 februarie 2016


    Exista  un  timp in  viata  asta  pe  care  ai nevoie  sa  il  petreci  doar  cu tine , fara  nimeni  altcineva  in  preajma . Este  timpul  in  care  inveti sa te  cunosti in  acel moment , nu mai conteaza  atita  timp  cat  ne-am  facut  tandari ca sa  ne  recompunem , ne-am mintit  ca sa  descoperim  adevarul , ne-am  urit  ca  aflam  iubirea  adevarata .
 Budistii  sant  convinsi  ca  omul  este  intodeauna  altul , nascandu-se neincetat .
Stii  cum  defineste  Nichita Stanescu  omul ? "O  pata  de  sange  care  vorbeste ".......
Cat  de  frumos  este  ca  in problemele  spiritului si ale sufletului  nu  exista  carje ;nu sa ai sustinere  sa poti  inainta ..... ci sa poti oricand zambi ....nu trebuie punct de sprijin ci puterea de sine ....
Intr-o  oglinda  iti  'speli ' chipul, prividu-ti-l  pina  cind  te  accepti  sa  fii.
Sa  fii  asa  cum  ingerul  doreste  sa vezi, nemultumit,  mahnit, vesel  sau  bucuros, fiecare ipostaza are cate o trasatura  ce ne  da  de gol.... 
Rog  ingerului  meu  sa  imi trimita  starea  ce  mi-as  dori-o  cu tot, chiar  si imaginea  din  oglinda.. dar cea reala, cu un suras discret, nota unei bucurii,
Poate ca nu ma pot reflecta mereu în ochii dragi, poate că nu mi-e dat să aud mereu vorbele calde, dar le port în mine şi le regăsesc, cu siguranţa, pe toate, la ţarmul meu, aşteptandu-ma-n nemarginire, pe plaja cu nisipuri albastre ce ne-am promis-o candva, unul altuia.
 Uite, eu nu mi-s singura niciodata. Am strans in mine lanuri de azur, buchete de frumos, panze-ntregi de ţesatura din cuvinte murmurate cu talc, roşu soptit de patimi…
Singuratatea nu exista si nu trebuie sa sperie pe nimeni. Ne place sau nu, ne-am nascut, murim, ne traim sentimentele, zbuciumul, victoriile, dezamagirile, bucuriile şi esecurile, în propria intimitate. Exploziile exterioare sunt doar o farama infima a ceea ce traim în propriul adanc. Si mai apoi, singuratate nu e sa nu ai CUI sa-i daruieşti bogaţiile stranse la interior, ci să nu ai CE împarţi cu nimeni, nici macar cu tine insuţi. Nu e neaparat lipsa celor dragi, ci goliciunea minţii si a inimii.