Iesind afara pe terasa casei in plina noapte, pe cerul superb stralucea luna, era inconjurata de multe stele.Se zice ca ar fi adevarat - cate stele sant pe cer tot atatea oameni fericitii-!! Stele cerului ne amintesc de lumina care straluceste. Intodeauna  e cu noi, chiar si atunci cand e intuneric. Cateodata suntem ca ele , cadem ca sa indeplinim dorintele altora.Luna  era argintie , o forma frumoasa , o alta nuanta decat cea obisnuita , privind-o ar fi zis ca este mai aproape de pamant si-ncantata si-a adus aminte de versurile:'Peste lacul din padure luna iar a rasaritmulti ar vrea pe ea s-o fureinsa multi n-au reusit.'Zorii zilei nu au spariat-o , era pe cer urmindu-si traseul stiut fara sa isi stirbesca in nici un fel din frumuseta misterioasa , mandra de admiratia primita in singuratatea ei de neatins.Traseul facut parea ca se transformase intr-un joc "de v-ati ascunselea" intre ea si padurea desfrunzita intr-un  balans cromatic de cenusiu, albastru si argiuntiu stralucitor!

https://www.youtube.com/watch?v=KNyAMcIh9z8

    Exista  un  timp in  viata  asta  pe  care  ai nevoie  sa  il  petreci  doar  cu tine , fara  nimeni  altcineva  in  preajma . Este  timpul  in  care  inveti sa te  cunosti in  acel moment , nu mai conteaza  atita  timp  cat  ne-am  facut  tandari ca sa  ne  recompunem , ne-am mintit  ca sa  descoperim  adevarul , ne-am  urit  ca  aflam  iubirea  adevarata .

 Budistii  sant  convinsi  ca  omul  este  intodeauna  altul , nascandu-se neincetat .

Stii  cum  defineste  Nichita Stanescu  omul ? "O  pata  de  sange  care  vorbeste ".......

Cat  de  frumos  este  ca  in problemele  spiritului si ale sufletului  nu  exista  carje ;nu sa ai sustinere  sa poti  inainta ..... ci sa poti oricand zambi ....nu trebuie punct de sprijin ci puterea de sine ....

Intr-o  oglinda  iti  'speli ' chipul, prividu-ti-l  pina  cind  te  accepti  sa  fii.

Sa  fii  asa  cum  ingerul  doreste  sa vezi, nemultumit,  mahnit, vesel  sau  bucuros, fiecare ipostaza are cate o trasatura  ce ne  da  de gol.... 

Rog  ingerului  meu  sa  imi trimita  starea  ce  mi-as  dori-o  cu tot, chiar  si imaginea  din  oglinda.. dar cea reala, cu un suras discret, nota unei bucurii,

Poate ca nu ma pot reflecta mereu în ochii dragi, poate că nu mi-e dat să aud mereu vorbele calde, dar le port în mine şi le regăsesc, cu siguranţa, pe toate, la ţarmul meu, aşteptandu-ma-n nemarginire, pe plaja cu nisipuri albastre ce ne-am promis-o candva, unul altuia.

 Uite, eu nu mi-s singura niciodata. Am strans in mine lanuri de azur, buchete de frumos, panze-ntregi de ţesatura din cuvinte murmurate cu talc, roşu soptit de patimi…

Singuratatea nu exista si nu trebuie sa sperie pe nimeni. Ne place sau nu, ne-am nascut, murim, ne traim sentimentele, zbuciumul, victoriile, dezamagirile, bucuriile şi esecurile, în propria intimitate. Exploziile exterioare sunt doar o farama infima a ceea ce traim în propriul adanc. Si mai apoi, singuratate nu e sa nu ai CUI sa-i daruieşti bogaţiile stranse la interior, ci să nu ai CE împarţi cu nimeni, nici macar cu tine insuţi. Nu e neaparat lipsa celor dragi, ci goliciunea minţii si a inimii.

  Mi-e dor de tine primavara ,

 mi-e dor de soare si de flori ,

 de apa ce cu zgomat s-aude,

 dintr-o fintana izvorand frumos,

 de azalee pe alei,

 de muzica de promenada. 

 Mi-e dor de un glas placut ce  puternic m-a invaluit,

 de fiece cuvant spus parea o inregistrare etena.

 Mi-e dor de tine primavara, de parca toate se opresc in loc! 

Umbra,

Cautand in raftul cu carti revazu una pe care o citise cu drag.
Replici desprinse din trairile de viata ce ascudeau secrete de suflet prezentate intr-o maniera specifica autorului unde lunga nuvela capata un final de dragoste edenica, pura si firesca in acelasi timp.
Isi aminti cum o cuprinse somnul privind un perete alb in care doar daca ar fi avut vreo imaginatie putea sa isi contureze amintirea ce ii facea placere.
Adormise, visase ca cineva ca o umbra neconturata o veghea....
Umbra din imaginea din vis fusese binevenita....era un somn indus.
Dimineata realizase ca ceva se schimbase in bine starea ei generala.
Printre gene lenese dori sa deslusesca acea umbra , de unde ar fi aparut, ii simtea prezenta mangaindu-i tamplele dandu-i senzatie de liniste.
Ar fi vrut sa intrebe cine-i, de unde vine si sa ii  multumesca pentru prezenta invaluitoare plina de mister.
Era liniste doar gindurile se luau la intrecere care sa se aseze primul. Sub o platoasa de asa-zisa modestie cu toate fricile adunate intr-o viata nu numai adapostite dar si intr-o atasare , ii era teama sa puna si alte intrebari ce o framantau dar la care si-ar fi dorit raspunsul, stia, cuvintele nu pot inbatrani, ele au o natura eterna prin faptul ca ele nu au timp.
Adormise din nou.

Acea umbra o invaluise din nou, se simtea protejata,lucru ce nu avusese parte de multa vreme..

Nicu Alifantis - Umbra - YouTube

https://www.youtube.com/watch?v=wR9w_7Vm-T0

Traseul pe linga padurea desfrunzita il facuse deseori dar nu reuse sa priveasca printre copaci, mereu credea ca padurea iarna e trista, dezgolita de culoare.
Azi descopari contrariul, frumusetea copacilor si cum se remarca mai ales platanul, nu cred ca era ratacit ci era acolo pentru al admira mereu. Frumuseatea lui era mai mut decat ulitoare. Era intr-o conjunctura viziuala favorabila ce ii scotea in evidenta conturul perfect al tulpinei si al crengilor.... facuse o anologie..

Pe tulpina lui se zarea un chip de fata frumoasa ....avea si plete ...toate erau puse in evidenta de o pasare ce nu parea a fi ratacita si speriata de goliciunea anotimpul.
Si ar parca ar spune:

 Stai! Oprese-te o clipla! Uita-te in ochii mei! Lasa-ma sa iti tin fata in palme si sa te privesc.
Asculta-ma cu atentie.
Eu nu sunt dusmanul tau.
Nu sant o prada, iar tu nu  ma vanezi. Asa am invatat.
Sa fim puternici.
Sa nu ne ascundem unii de ceilalti .
Sa ne luptam cu noi si intre noi!!! Sa luptam aratand ceia ce simtim....
Sentimentul este forma cea mai curata a adevarului.
Chiar de nu e acea dragoste pamanteana ....divinitatea sentimentului este etern!

Aleg din fisierele inimii visul cel mai drag sulfletului, ii dau pentru a nu stiu cita oara "like"si zimbesc.
Ma uit in ceasca de ceai si incep sa impletesc cele mai placute emotii .
Ca acesta cununa sa fie stralucitoare pun toate stelele din ceasca una dupa una !
Una e cea mai frumoasa, numai eu stiu de ce ......
Imi amintesc de bolta teatrului unde este si un inger in relief , pluteste la figurat printre stele ,oare a vazut cununa  mea ?

  Frumusetea statuii

  Se apropia de 'EA', isi zise in gand -O Doamne cata frumusete!- , putini cred ca au perceput raceala, tristetea, acea duiosie si mindrete ca este admirata, venerata si cred multi deja si-o inchipuiau vie in splendoara ei cu toate formele atragatoare , dar de data asta erau toate artistic modelate in asa fel ca si  farmecul numelui ce-l poarta sa trezesca si rivalitati.

Timid ii puse o mina pe superbul ei genunchi, avuse o tresarire, ii erau in minte acele cuvinte frumoase pline de pasiunea ce o trezise de propriul genunchi.... intelesese  ce insemna frumusetea lui, gandurile deja pluteau ca un planor pe superbul cer intr-un amestec de albastru si nori razleti ca intr-un tablou.... ele au zburat dar nu avea cum sa stie daca fusese primite ... simtite...

 Atenta trecand cu privirea in detaliu, ajuse si la ochi... erau pierduti parca in zare.... mindra de toata admiratia primita dar tristi ca atunci cind se lasa noaptea, si-i frig, si-i ger e mereu singura!!!!